joi, 25 februarie 2016

O buturugă mică a avut ac de cojoc(aru) ditamai carului în vreme că agentul rămâne un personaj virtual


Rar mi-a fost dat să văd atâta patimă pe un subiect de tot rahatul. Doar alegerea președintelui mi-a mai împărțit prietenii în două, pontănaci și băsiști, băsiștii fiind, firește, cei care îl susțineau, paradoxal, pe Iohannis,căci Băsescu nu candida. Ei, acum e aproape la fel. Prietenii mei se împart în godănaci și antigodină. Dacă îi întrebi pe godănaci ce îi mână în luptă, îți vorbesc despre principii, abuzuri și reguli. Dacă le întorci vorba și insiști exact pe reguli și regulamente, adică pe esența unui job care implică uniformă, arme și amenzi, spun că ești contra curentului și dusă cu pluta.  Și constați că tocmai ai mai redus lista amicilor reali sau virtuali. Despre principii vorbesc și eu, însă noțiunea are sensuri diferite, după cum mi s-a demonstrat cu vârf și îndesat în ultimele zile, de când cu iureșul creat de agentul de la circulație ajuns lider de opinie în țara mea. Eu nu am renunțat la argumentele mele, nici la principii. Am renunțat, însă, la încercarea de a demonstra că valul e într-o direcție greșită. De ce am făcut asta? Păi, o face tocmai Godină mai bine decât mine. Și așa-zișii lui susținători îmbrăcați în uniforma plătită și de mine.  Aceștia au anunțat că vor face mitinguri de susținere a cauzei agentului brașovean. Inclusiv la Brașov. Au venit tocmai de la Craiova, de la București, de la Mureș sau Galați. În final, la așa-zisul protest erau 34 de polițiști. Puțini, dar motivați de ceva să străbată drum lung până aici. Cu vuvuzele, claxoane și steaguri tricolore.  Numai că, odată ajunși aici, nu l-au găsit pe cel care îi mâna în luptă de pe Facebook. Godină a rămas virtual. Nu a venit la ei să le strângă mâna, să îi bată pe umăr, să le spună o vorbă bună sau să le mulțumească pentru deranj. Ori să le aducă apă, ceai, pișcoturi sau orice altceva ar da el unor oameni veniți din partea cealaltă de țară la el în ogradă. Oare există?- glumeau câțiva hâtrii.  Și mi s-a demonstrat că nu.
În aceste condiții, protestatarii au schimbat cauza: vor mai puțină birocrație în poliție, mai puțini polițiști în birouri și mai mulți pe stradă. Ah, și salarii mai mari pentru cei de pe stradă. Au fost primiți de șeful semi-pensionat al IPJ, chestorul Ioan Aron, pentru negocieri. Și au negociat ceva anchete interne și măsuri în campusul universitar, acolo unde un alt polițist încalcă legile statului, dar mai ales pe cele ale bunului simț. Comisarul șef Teodor Cojocaru, acuzat că spionează fetele căministe cu ajutorul sistemului de supraveghere video montat în campus pentru siguranța studenților căminiști. Problemă pusă, și ea, în cârca lui Aron de la IPJ de către godănaci, nicidecum în cea a lui Popa de la municipiu, în a cărui responsabilitate s-ar afla problema în mod firesc. 

Ei, acum eu am altă nedumerire. Va trebui să înțeleg de una singură cum de un om care vreme de 31 de ani a făcut parte dintr-un sistem organizat polițienește, pe principii de onoare, reguli, regulamente, ierarhii și tot așa, care a fost școlit pe la FBI, care a ținut la imaginea sa ca la icoană și a ajuns chestor și șef peste IPJ Brașov, așa cum este Ioan Aron, cum de un astfel de purtător de uniformă cu stele multe a ales calea cea mai simplă și mai rușinoasă spre ieșire.  A lăsat, astfel, cale liberă godănacilor să își strige victoria aparentă. Și aceștia chiar o fac.  Mi s-a spus că alegerea acestei căi ”e o chestiune de onoare”. Păi, tocmai despre onoare vorbesc și eu. Și despre apărarea ei. Și despre principii. Și respectarea lor. Și despre respectarea adevărului.  Înțeleg că buturuga mică poate răsturna carul mare. Dar un ciot nu poate. Cel mult îl zdruncină.